106

Ceață, 2 grade Celsius, totuși câteva mii de oameni se adunaseră cu o ora-două înainte și ășteptau în frig. Nu-i înteleg...

Nu-mi plac paradele militare, din cauza a ceea ce reprezintă. Într-o lume normală nu am avea nevoie de armată și arme. Chiar dacă nu trăim într-o lume normală, armele și puterea lor de distrugere nu sunt lucruri cu care să te mândrești.

Cu toate astea, m-am dus la defilarea de pe 1 Decembrie cu gândul la șirurile de uniforme și la tiparul repetitiv pe care l-aș surprinde în niște megapixeli. Am ajuns acolo înainte de începerea paradei, m-am plimbat printre tancurile staționate și soldații care tropăiau să se încălzească.
Mi-am dat seama că se treziseră foarte devreme, erau plictisiți și le era frig. Probabil abia așteptau să se termine circul și să poată merge acasă.

Prima imagine cu tancuri ivindu-se din ceață pe Kiseleff cam dă fiori pe șira spinarii. Însă de aproape, blindatele mi s-au părut niște fierotane banale și le-am ignorat pur și simplu.
Din cauza ceții, elicopterele și mig-urile nu au zburat. Probabil de aceea organizatorii s-au simțit obligați să compenseze cu galopul jandarmeriei călare, singurul lucru frumos din toata parada.

Imediat după defilare, toate blindatele si lansatoarele de rachete au fost năpădite de copii și de părinții lor care doreau neapărat sa-și fotografieze odraslele pe tancuri... Mi s-a părut foarte interesant contrastul dat de zecile de copii pe mașinăriile create pentru distrugere. Am văzut și câteva priviri panicate și neajutorate ale militarilor. Probabil ei s-au trezit cu noaptea în cap și au lustruit carapacea blindatelor milimetru cu milimetru. Acum copiii călcau neglijent cu ghetuțele lor murdare de noroi și distrugeau fără milă minunăție de luciu.

M-am întors la caii jandarmeriei. Copii mulți și aici, foarte bucuroși.

Cei mici erau mai naturali călare chiar decât jandarmii - mângâiau caii, vorbeau cu ei si le străluceau ochii de admirație, dar jandarmii stăteau țanțoși în șa, strângeau de hățuri iar caii spumegau și se cambrau inutil sub stăpânii lor bățoși. Pentru copii călăria ar fi devenit repede o simbioză. Pentru cei mari, caii par doar niște vehicule.